Plantarea
Intr-un an, in sera se pot obtine 1-2 recolte de rosii. Data de plantare, transplantare si recoltare variaza de la o zona la alta. Soiurile de rosii incep sa se coaca la cel mult 100 de zile de la plantare.
Recoltarea poate fi gata mai devreme ca sa se reduca coturile incalzirii. Recolta de primavara tarziu se obtine prin semanarea semintelor toamna tarziu sau iarna devreme.
Cel mai bine este sa samanati semintele in rasadnite (vase de plastic, pahare de iaurt, inghetata sau de plastic) pentru a reduce costurile muncii si socul transplantarii. Folosirea amestecurilor de pamant steril, de gradina scade incidenta bolilor. Se pot folosi si un amestec de pamant obisnuit, dar acesta trebuie fumigat pentru a elimina si neutraliza insectele, bolile si semintele de buruieni; pamantul trebuie mentinut la 70�C timp de 30 de minute pentru a se distruge toti daunatorii.
Semanati 2-3 seminte in fiecare rasadnita, la 6 mm adancime, udati si acoperiti vasele cu o folie de polietilena; asezati rasadnitele la umbra, la 21�C, pana germineaza semintele. Dupa aceea puteti indeparta folia, iar rasadnitele se pot muta in plin soare. Lasati numai planta cea mai viguroasa in fiecare vas.
Pe cat posibil, rasadurile trebuie tinute in primele 10-14 zile la temperaturi de 14-15�C ziua si 11-13�C noaptea. Acest tratament ar trebui sa ajute semintele sa dezvolte cotiledoane mai mari si tulpini mai subtiri. De asemenea, plantele vor fructifica mult mai devreme, crescand numarul de recolte. Dupa aceste 10-14 zile, temperaturile trebuie mentinute la 21-23�C ziua si 15-17�C noaptea. Important este ca dupa acel tratament initial, temperaturile nu trebuie sa scada sub 12-13�C - daca acest lucru se intampla, rosiile vor ramane pitice iar leguma va avea forma neregulata. In zilele noroase, temperaturile pot fi scazute putin.
Apa de irigare poate fi putin incalzita iarna, inainte de a fi folosita. Udarea cu apa mai rece de 10�C ingheata radacinile si face ca rosia sa ramana pitica. Plantele trebuie tratata saptamanal cu un fertilizator solubil, amestecat in apa de udare. Pe masura ce rosia se dezvolta, fertilizarea se poate face de doua ori pe saptamana.
Dupa 4-6 saptamani de la semanare, rasadurile de rosii sunt destul de dezvoltate pentru a fi transplantate in straturi. Se planteaza la o adancime cu 2,5 cm mai mare decat cea din rasarnita, cu 38-46 cm distanta intre ele si pe randuri de 90-120 cm latime. Se uda imediat dupa transplantare.
Legarea si copilirea rosiilor
O singura tulpina principala trebuie antrenata pe suport, tulpinile laterale trebuind rupte (nu taiate, pentru ca lama cutitului poate fi purtatoare de boli) - aceasta operatie se numeste copilirea rosiilor. Vitele pot fi sustinute de fire de plastic sau sfoara legate lejer in jurul bazei plantei si apoi de sarme sau de elementele scheletului se sustinere a serei. Aceste sarme trebuie sa fie la cel putin 65 cm deasupra stratului de rasaduri.
Firele de plastic sau sfoara se infasoara in sensul acelor de ceasornic in jurul vitei, pe masura ce aceasta se dezvolta, cu o invartir completa la fiecare 3 frunze. De asemenea, vita trebuie sa fie sustinuta de sfoara de sub frunze, nu de codita sau de buchetul de rosii. Nu incercati sa infasurati sfoara in jurul varfului ramurii, pentru ca acesta se poate rupe.
Cand planta a crscut pana la sarmele se suport, desfaceti sforile si codorati vitele pana la cel putin 90 cm; dupa asta, vitele ar trebuie sa creasca toate intr-o singura directie. Se leaga iar si se aduna frunzele care au cazut pe jos in timpul operatiei.
Cam cu 40-45 de zile inainte de recoltarea tuturor rosiilor, plantele pot fi ciupite, inlaturand varfurile terminale. Se pastreaza numai 2 frunze deasupra celui mai de sus buchet de flori. Aceasta operatie va pastra rezervele de substante nutritive pentru maturizarea fructului deja prezent. De asemenea, se continua copilirea rosiilor.
Pe masura ce rosiile se maturizeaza in partea inferioara a vitei, ciupiti toate frunzele batrane de sub nivelul fructului - asta va ajuta la o mai buna circulatie a aerului, lucru care reduce riscul de aparitie al bolilor si da mai mult loc de manevrare pentru momentul stropitului si recoltarii.
Rosiile care nu s-au dezvoltat suficient si care sunt deformate trebuie inlaturate pentru ca sunt de calitate inferioara. Aceasta va duce la dezvoltarea mai buna a celorlalte rosii.
Polenizarea florilor
Polenizarea mecanica este in general necesara atunci cand cultivati rosii in sera, pentru ca aerul nu circula ca in natura si gradul de umiditate este crescut. Pentru asta trebuie sa cumparati un aparat special pe care sa il porniti de doua ori pe zi (la orele 10 si 15) care sa faca florile sa elibereze suficient polen. In locul aparatului puteti sa scuturati pur si simplu floarea. Deoarece nu toate florile de pe un ciorchine se deschid odata, e foarte posibil ca aceasi floare sa trebuiasca scuturata de mai multe ori.
Sunt un numar de factori care duc la scaderea numarului de fructe. Cea mai des intalnita problema este variatia temperaturii (ziua peste 32�C iar noaptea peste 24�C sau sub 14�C). Alte probleme sunt umiditatea crescuta, intensitatea scazuta a luminii, dezechilibrul substantelor nutritive, daunatorii si cele legate de calitatea apei.
Alte ingrijiri
Ph-ul optim pentru cultivarea rosiilor este de 5,8-6,8. In functie de rezultatul analizei pamantului, poate fi nevoie sa adaugati ingrasamant cu fosfor, potasiu sau nitrogen inainte de plantare.
In jurul rasadurilor de rosii, la 8-10 cm, se poate aseza un strat de paie curate. Ele ajuta la mentinerea umiditatii si previn compactarea pamantului in jurul radacinii.
Recoltarea
E bine ca fructele sa ramana pe planta cat mai mult posibil, pentru a fi de calitate foarte buna. Oricum, piata este cea care determina, de cele mai multe ori, daca rosiile trebuie recoltate mai devreme. Rosiile se culeg de obicei de 2-3 ori pe saptamana. Ele trebuie rupte in asa fel incat o parte din pedicel si bracteea sa ramana pe fruct.
Rosiile trebuie tinute la temperaturi de 13�C - niciodata mai mici de 10�C - pentru a se mentine mai mult. Cele deschise la culoare trebuie tinute la minim 21�C pentru a deveni rosii.
Controlul bolilor si daunatorilor la rosii
Cel mai bun tratament pentru combaterea bolilor este prevenirea. Alegeti un loc insorit, pamant usor drenabil si sterilizat, asigurati o buna circulatie a aerului si monitorizati indeaproape sistemul de irigatie pentru a mentine la minim sansele imbolnavirii. Oricum, este bine sa aveti la indemana o serie de substante fungicide si un sistem bun de imprastiere a acestora pe toata suprafata plantelor.
Bolile semintelor includ putrezirea semintei (nu mai germineaza din cauza unei ciuperci), putrezirea tulpinii si uscarea rasadului inainte sau dupa germinare. In ultimul caz este vorba de imbolnavirea rasadului inainte sau dupa ce a crescut peste nivelul pamantului. Simptomele includ aparitia unor leziuni uscate sau apoase la nivelul solului, care duc la indoirea tulpinii. Bolile rasadului de rosii sunt cel mai des cauzate de ciuperci ca Pythium spp. si Rhizoctonia solani care se gasesc in pamant. Tratarea semintelor cu substante fungicide corespunzatoare, sterilizarea pamantului si ingrijirea atenta sunt cele mai obisnuite metode de control.
Nematodele ataca radacinile si duc la dezvoltarea deficitara si ofilirea plantei (foarte des e intalnita ofilirea in timpul zilei). Unul din simptome este aparitia de radacini a unor noduli sau umflaturi, urmat de aspectul prost al plantei in general, datorat incapacitatii radacinilor de a trage substantele nutritive necesare. Sterilizarea (fumigarea) pamantului este ce mai eficienta metoda de control.
Verticillium si Fusarium sunt boli care duc la ingalbenirea frunzelor pe margini sau intre venelor. Plantele raman mici ca inaltime, se ofilesc foarte mult in timpul zilei dar isi revin noaptea. In cele din urma, planta moare.
Intr-un an, in sera se pot obtine 1-2 recolte de rosii. Data de plantare, transplantare si recoltare variaza de la o zona la alta. Soiurile de rosii incep sa se coaca la cel mult 100 de zile de la plantare.
Recoltarea poate fi gata mai devreme ca sa se reduca coturile incalzirii. Recolta de primavara tarziu se obtine prin semanarea semintelor toamna tarziu sau iarna devreme.
Cel mai bine este sa samanati semintele in rasadnite (vase de plastic, pahare de iaurt, inghetata sau de plastic) pentru a reduce costurile muncii si socul transplantarii. Folosirea amestecurilor de pamant steril, de gradina scade incidenta bolilor. Se pot folosi si un amestec de pamant obisnuit, dar acesta trebuie fumigat pentru a elimina si neutraliza insectele, bolile si semintele de buruieni; pamantul trebuie mentinut la 70�C timp de 30 de minute pentru a se distruge toti daunatorii.
Semanati 2-3 seminte in fiecare rasadnita, la 6 mm adancime, udati si acoperiti vasele cu o folie de polietilena; asezati rasadnitele la umbra, la 21�C, pana germineaza semintele. Dupa aceea puteti indeparta folia, iar rasadnitele se pot muta in plin soare. Lasati numai planta cea mai viguroasa in fiecare vas.
Pe cat posibil, rasadurile trebuie tinute in primele 10-14 zile la temperaturi de 14-15�C ziua si 11-13�C noaptea. Acest tratament ar trebui sa ajute semintele sa dezvolte cotiledoane mai mari si tulpini mai subtiri. De asemenea, plantele vor fructifica mult mai devreme, crescand numarul de recolte. Dupa aceste 10-14 zile, temperaturile trebuie mentinute la 21-23�C ziua si 15-17�C noaptea. Important este ca dupa acel tratament initial, temperaturile nu trebuie sa scada sub 12-13�C - daca acest lucru se intampla, rosiile vor ramane pitice iar leguma va avea forma neregulata. In zilele noroase, temperaturile pot fi scazute putin.
Apa de irigare poate fi putin incalzita iarna, inainte de a fi folosita. Udarea cu apa mai rece de 10�C ingheata radacinile si face ca rosia sa ramana pitica. Plantele trebuie tratata saptamanal cu un fertilizator solubil, amestecat in apa de udare. Pe masura ce rosia se dezvolta, fertilizarea se poate face de doua ori pe saptamana.
Dupa 4-6 saptamani de la semanare, rasadurile de rosii sunt destul de dezvoltate pentru a fi transplantate in straturi. Se planteaza la o adancime cu 2,5 cm mai mare decat cea din rasarnita, cu 38-46 cm distanta intre ele si pe randuri de 90-120 cm latime. Se uda imediat dupa transplantare.
Legarea si copilirea rosiilor
O singura tulpina principala trebuie antrenata pe suport, tulpinile laterale trebuind rupte (nu taiate, pentru ca lama cutitului poate fi purtatoare de boli) - aceasta operatie se numeste copilirea rosiilor. Vitele pot fi sustinute de fire de plastic sau sfoara legate lejer in jurul bazei plantei si apoi de sarme sau de elementele scheletului se sustinere a serei. Aceste sarme trebuie sa fie la cel putin 65 cm deasupra stratului de rasaduri.
Firele de plastic sau sfoara se infasoara in sensul acelor de ceasornic in jurul vitei, pe masura ce aceasta se dezvolta, cu o invartir completa la fiecare 3 frunze. De asemenea, vita trebuie sa fie sustinuta de sfoara de sub frunze, nu de codita sau de buchetul de rosii. Nu incercati sa infasurati sfoara in jurul varfului ramurii, pentru ca acesta se poate rupe.
Cand planta a crscut pana la sarmele se suport, desfaceti sforile si codorati vitele pana la cel putin 90 cm; dupa asta, vitele ar trebuie sa creasca toate intr-o singura directie. Se leaga iar si se aduna frunzele care au cazut pe jos in timpul operatiei.
Cam cu 40-45 de zile inainte de recoltarea tuturor rosiilor, plantele pot fi ciupite, inlaturand varfurile terminale. Se pastreaza numai 2 frunze deasupra celui mai de sus buchet de flori. Aceasta operatie va pastra rezervele de substante nutritive pentru maturizarea fructului deja prezent. De asemenea, se continua copilirea rosiilor.
Pe masura ce rosiile se maturizeaza in partea inferioara a vitei, ciupiti toate frunzele batrane de sub nivelul fructului - asta va ajuta la o mai buna circulatie a aerului, lucru care reduce riscul de aparitie al bolilor si da mai mult loc de manevrare pentru momentul stropitului si recoltarii.
Rosiile care nu s-au dezvoltat suficient si care sunt deformate trebuie inlaturate pentru ca sunt de calitate inferioara. Aceasta va duce la dezvoltarea mai buna a celorlalte rosii.
Polenizarea florilor
Polenizarea mecanica este in general necesara atunci cand cultivati rosii in sera, pentru ca aerul nu circula ca in natura si gradul de umiditate este crescut. Pentru asta trebuie sa cumparati un aparat special pe care sa il porniti de doua ori pe zi (la orele 10 si 15) care sa faca florile sa elibereze suficient polen. In locul aparatului puteti sa scuturati pur si simplu floarea. Deoarece nu toate florile de pe un ciorchine se deschid odata, e foarte posibil ca aceasi floare sa trebuiasca scuturata de mai multe ori.
Sunt un numar de factori care duc la scaderea numarului de fructe. Cea mai des intalnita problema este variatia temperaturii (ziua peste 32�C iar noaptea peste 24�C sau sub 14�C). Alte probleme sunt umiditatea crescuta, intensitatea scazuta a luminii, dezechilibrul substantelor nutritive, daunatorii si cele legate de calitatea apei.
Alte ingrijiri
Ph-ul optim pentru cultivarea rosiilor este de 5,8-6,8. In functie de rezultatul analizei pamantului, poate fi nevoie sa adaugati ingrasamant cu fosfor, potasiu sau nitrogen inainte de plantare.
In jurul rasadurilor de rosii, la 8-10 cm, se poate aseza un strat de paie curate. Ele ajuta la mentinerea umiditatii si previn compactarea pamantului in jurul radacinii.
Recoltarea
E bine ca fructele sa ramana pe planta cat mai mult posibil, pentru a fi de calitate foarte buna. Oricum, piata este cea care determina, de cele mai multe ori, daca rosiile trebuie recoltate mai devreme. Rosiile se culeg de obicei de 2-3 ori pe saptamana. Ele trebuie rupte in asa fel incat o parte din pedicel si bracteea sa ramana pe fruct.
Rosiile trebuie tinute la temperaturi de 13�C - niciodata mai mici de 10�C - pentru a se mentine mai mult. Cele deschise la culoare trebuie tinute la minim 21�C pentru a deveni rosii.
Controlul bolilor si daunatorilor la rosii
Cel mai bun tratament pentru combaterea bolilor este prevenirea. Alegeti un loc insorit, pamant usor drenabil si sterilizat, asigurati o buna circulatie a aerului si monitorizati indeaproape sistemul de irigatie pentru a mentine la minim sansele imbolnavirii. Oricum, este bine sa aveti la indemana o serie de substante fungicide si un sistem bun de imprastiere a acestora pe toata suprafata plantelor.
Bolile semintelor includ putrezirea semintei (nu mai germineaza din cauza unei ciuperci), putrezirea tulpinii si uscarea rasadului inainte sau dupa germinare. In ultimul caz este vorba de imbolnavirea rasadului inainte sau dupa ce a crescut peste nivelul pamantului. Simptomele includ aparitia unor leziuni uscate sau apoase la nivelul solului, care duc la indoirea tulpinii. Bolile rasadului de rosii sunt cel mai des cauzate de ciuperci ca Pythium spp. si Rhizoctonia solani care se gasesc in pamant. Tratarea semintelor cu substante fungicide corespunzatoare, sterilizarea pamantului si ingrijirea atenta sunt cele mai obisnuite metode de control.
Nematodele ataca radacinile si duc la dezvoltarea deficitara si ofilirea plantei (foarte des e intalnita ofilirea in timpul zilei). Unul din simptome este aparitia de radacini a unor noduli sau umflaturi, urmat de aspectul prost al plantei in general, datorat incapacitatii radacinilor de a trage substantele nutritive necesare. Sterilizarea (fumigarea) pamantului este ce mai eficienta metoda de control.
Verticillium si Fusarium sunt boli care duc la ingalbenirea frunzelor pe margini sau intre venelor. Plantele raman mici ca inaltime, se ofilesc foarte mult in timpul zilei dar isi revin noaptea. In cele din urma, planta moare.